xenofil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din
fr. xénophile.xenofil (Dicționar de neologisme, 1986)XENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care iubește pe străini sau ceea ce este străin. [< fr.
xénophile, cf. gr.
xenos – străin,
philos – prieten].
xenofil (Marele dicționar de neologisme, 2000)XENOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubește pe străini sau ceea ce provine de la ei; xenoman. (< fr.
xénophile)
xenofil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xenofíl adj. m., s. m., pl.
xenofíli; adj. f., s. f.
xenofílă, pl.
xenofílexenofil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. — Din
fr. xénophile.