vulturiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VULTURÍȚĂ,vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. – Vultur + suf. -iță.
vulturiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vulturíță (rar) s. f., g.-d. art. vulturíței; pl. vulturíțe
vulturiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VULTURÍȚĂ,vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. — Vultur + suf. -iță.