vulturesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (
1); ca de vultur;
p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. –
Vultur +
suf. -esc.vulturesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulturésc adj. m.,
f. vultureáscă; pl. m. și
f. vulturéștivulturesc (Dicționaru limbii românești, 1939)vulturésc, -eáscă adj. De vultur.
Fig. Răpede [!] și viguros:
vulturescu marș al cavaleriiĭ româneștĭ în Ungaria la 1919. Vioĭ și pătrunzător:
ochĭ vultureștĭ.vulturesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vulturesc a. de vultur:
aripi vulturești AL. ║
vulturește adv. repede ca vulturul:
ochii vulturește îi alerga.vulturesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (
1); ca de vultur;
p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. —
Vultur +
suf. -
esc.