vulturică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (
Hieracium pilosella). –
Vultur +
suf. -ică.vulturică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulturícă (rar)
s. f.,
g.-d. art. vulturícii; pl. vulturícivulturică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. (Rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (4Hieracium pilosella
). — Vultur + suf. -ică.