vultoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULTOÁRE s. f. v. vâltoare.vultoare (Dicționaru limbii românești, 1939)vultoáre și
vîltoáre f., pl.
orĭ (lat.
*voltoria îld.
volutoria, d.
volvere, volutum, a rostogoli, de unde și
voltă, înrudit cu
Moldova, care e numit ce Cehĭ
Vltava, din răd. slavă
bĭlt, vĭlt, mĭlt, mĭld [Bern. 1, 118]. Decĭ
Moldova, Vltava sînt rîurĭ volburoase. V. și Arh. 29, 476). Anafor, vîrtej de apă. – Și
hultoare (Mold.) și
înv-. V.
bulboană.vultoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vultoare f.
1. locul unde se învârtește apa:
șioiul îi dă în vultoare ISP.;
2. adâncitură ce face apa din jos de moară:
s’a oprit la o vultoare la marginea unui sat PANN. [Lat. *VOLTORIA (din VOLVERE); v.
volbură].
vultoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULTOÁRE s. f. v. vâltoare.