vultan(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VULTÁN,vultani, s. m. Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultán s. m.] – Cf. vultur.
vultan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vultán (pop.) s. m., pl. vultáni
vultan(Dicționaru limbii românești, 1939) vultán și hultán m. (din vultur). Est. Vultur. Fig. Om rapace. – În Olt. vîltan.
vultan(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) vultan m. 1. (poetic) vultur: vultani cu mândre pene AL.; 2.fig. erou: vultanii din Răsboieni AL. [Abstras din vultur].
vultan(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VULTÁN,vultani, s. m. (Pop.) Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultán s. m.] — Cf. vultur.