vrăjitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VRĂJITÚRĂ,vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -ură.
vrăjitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vrăjitúră (pop.) s. f., g.-d. art. vrăjitúrii; pl. vrăjitúri
vrăjitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VRĂJITÚRĂ,vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). — Vrăji + suf. -tură.