vrabie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (
Passer domesticus). ◊
Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată.
Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din
sl. vrabiĩ.vrabie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vrábie (-ắbii), s. f. –
1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). –
2. (
Arg.) Paznic, agent. –
Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53),
cf. bg. vrabĕi, slov.
vrabelj, rus. vorobeĭ. –
Der. vrabete (
var. vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete),
s. m. (vrabie), din
bg. vrabec (Conev 54),
sb. vrabac; vrăbier, s. m. (vînător nepriceput);
vrăbioară, s. f. (vrabie mică; bucată de carne de vită din regiunea șalelor);
vrăbioi, s. m. (masculul vrabiei).
vrabie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrábie (-bi-e) s. f.,
art. vrábia (-bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vrắbii, art. vrắbiile (-bi-i-)vrabie (Dicționaru limbii românești, 1939)vrábie f. (vsl.
vrabiĭ, bg.
vrabĭeĭ, rus.
vorobéĭ). O păsărică care trăĭește pe lîngă casele oamenilor și-șĭ face cuĭbu pe supt [!] streșinĭ și pin [!] alte ascunzătorĭ ale clădirilor și chear [!] pin [!] fîntînĭ
(fringilla domestica). Maram. Pasăre.
A da vrabia din mînă pe cĭoara de pe gard saŭ
din par. V.
cĭoară. – În Olt.
brabete, din
vrabete (bg.
vrabec), de unde s´a făcut un pl.
vrabețĭ, apoĭ
brabețĭ și sing. analogic
brabete. Brabețĭ se numesc și resturile de mămăligă din ceaun. Pe la Háțeg
cĭoclete. V.
vrăbioĭ. – Vrabia (femela) e cenușie pestriță, ĭar vrăbioĭu cafeniŭ pestriț. Se prinde foarte rar în prinzătoare, și dacă în sfârșit cade prinsă, moare de întristare, ca și pițigoĭu.
vrabie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vrabie f.
1. păsărică cu penele cenușii care strică grânele
(Fringilla domestica): vrabia ciripește;
2. pl.
de a vrăbii, joc de copii în care jucătorii, așezați ici colea, își întreschimbă locurile. [Slav. VRABIĬ].
vrabie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (
Passer clomesticus). ◊
Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată.
Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. — Din
sl. vrabiĭ.