vrăjitoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂJITORÉSC, -EÁSCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. –
Vrăjitor +
suf. -esc.vrăjitoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăjitorésc adj. m.,
f. vrăjitoreáscă; pl. m. și
f. vrăjitoréștivrăjitoresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂJITORÉSC, -EÁSCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. —
Vrăjitor +
suf. -
esc.