vrăfui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV.
Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [
Var.:
vrăvuí vb. IV] –
Vraf +
suf. -ui.vrăfui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăfuí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vrăfuiésc, imperf. 3
sg. vrăfuiá; conj. prez. 3
să vrăfuiáscăvrăfui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [
Var.:
vrăvuí vb. IV] —
Vraf +
suf. -
ui.vrăfuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vrăfuì v. a face vraf, a grămădi.