vrăciță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂCÍȚĂ, vrăcițe, s. f. (
Înv. și
arh.) Doftoroaie, vrăjitoare. –
Vraci +
suf. -iță.vrăciță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăcíță (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. vrăcíței; pl. vrăcíțevrăciță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂCÍȚĂ, vrăcițe, s. f. (
înv.) Doftoroaie, vrăjitoare. —
Vraci +
suf. -
iță.