vreun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VREÚN, VREO adj. nehot.,
pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva.
2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa.
Vreo doi. ◊
Expr. Vreo doi (sau
două)=câțiva (sau câteva).
II. Pron. nehot. (În forma
vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [
Pr.:
vre-un. –
Var.:
vrun, vro adj. nehot.,
pron. nehot.] –
Lat. *
vere-unus.vreun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vreún [
pron. vre-un în tempo lent/
vreun în tempo rapid]
(vre-un) adj. pr. m.,
g.-d. vreúnui; f. vreo [
pron. vre-o în tempo lent/
vreo în tempo rapid]
(vre-o), g.-d. vreúnei, g.-d. pl. m. și
f. vreúnorvreun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vreun pron. oarecare. [Lat. VEL-UNUS].
vreun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VREÚN, VREO adj. pron. nehot.,
pron. nehot. I. Adj. pron. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva.
2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa.
Vreo doi. ◊
Expr. Vreo doi (sau
două) = câțiva (sau câteva).
II Pron. nehot. (în forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [
Pr.:
vre-un. —
Var.:
vrun, vro adj. pron. nehot.,
pron. nehot.] —
Lat. *
vere-unus.