vraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman. [
Var.:
vrav s. n.] – Din
sl. vrahŭ.vraf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. –
Var. Mold.,
Trans. vrav, Banat
vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la
vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. –
Der. vrăfui (
var. vrăvui),
vb. (a așeza în vraf).
vraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vraf s. n.,
pl. vráfurivraf (Dicționaru limbii românești, 1939)vraf n., pl.
urĭ (vsl.
vrahŭ, treĭerare, morman. V.
vrașilă, vrășulesc, răvășesc și
hraĭ). Grămadă, morman (de grîŭ adunat la steajăr, la paru ariiĭ). Grămadă confuză (nu teanc):
vrafurĭ de hîrtiĭ, de cărțĭ. – În nord
vrav și (pin [!] confuziune cu
brac 1) și
brac: bracurĭ de cărțĭ. În Ban.
vraŭ. V.
claĭe, clit.vraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vraf n.
1. grămadă de grâu strâns la par;
2. massă confuză;
un vraf de hârtii. [Slav. VRAHŬ, vânturarea grânelor, morman].
vraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman (de obicei de același fel așezate în dezordine). [
Var.:
vrav s. n.] — Din
sl. vrahŭ.