vrăjitor - explicat in DEX

vrăjitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. -tor.

vrăjitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vrăjitór s. m., pl. vrăjitóri

vrăjitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
vrăjitór, -oáre s., pl. f. orĭ, ca ursitorĭ, privighetorĭ. Vest. Fărmăcător, -oare (care face farmece). – Ca adj., pl. f. oare: femeĭ vrăjitoare. V. bahorniță.

vrăjitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vrăjitor m. fermecător.

vrăjitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. — Vrăji + suf. -tor.