vrăjar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VRĂJÁR,vrăjari, s. m. (Reg.) Prăjină, arac. – Vrej + suf. -ar.
vrăjar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vrăjár (reg.) s. m., pl. vrăjári
vrăjar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VRĂJÁR,vrăjari, s. m. (Reg.) Prăjină, arac. — Vrej + suf. -ar.