vrăbioi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂBIÓI, vrăbioi, s. m. Bărbătușul vrabiei; vrabie mai mare. [
Pr.:
-bi-oi] –
Vrabie +
suf. -oi.vrăbioi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăbiói (-bi-oi) s. m.,
pl. vrăbiói, art. vrăbióiivrăbioi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂBIÓI, vrăbioi, s. m. Bărbătușul vrabiei; vrabie mai mare. [
Pr.: -
bi-oi] —
Vrabie +
suf. -
oi.vrăbioĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)vrăbióĭ m., pl. tot așa. Másculu vrăbiiĭ. – În Trans. și
păsăroĭ.