vrăbier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (
ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [
Pr.:
-bi-er] –
Vrabie +
suf. -er.vrăbier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăbiér (-bi-er) s. m.,
pl. vrăbiérivrăbier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (
ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [
Pr.: -
bi-er] —
Vrabie +
suf. -
er.