vrăbete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie; bărbătușul vrabiei. [
Var.:
vrăbéț s. m.] – Din
bg. vrabec, scr. vrabac.vrăbete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăbéte (
pop.)
s. m.,
pl. vrăbéțivrăbete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. (
Pop.) Vrabie; bărbătușul vrabiei. [
Var.:
vrăbéț s. m.] — Din
bg. vrabec, sb. vrabac.