vorticelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORTICÉLĂ, vorticele, s. f. (La
pl.) Gen de infuzori ciliați vibratili care trăiesc în ape dulci sau sărate; (și la
sg.) infuzor din acest gen. – Din
fr. vorticelle.vorticelă (Dicționar de neologisme, 1986)VORTICÉLĂ s.f. Gen de infuzori ciliați care trăiesc în ape dulci sau sărate. [< fr.
vorticelle].
vorticelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VORTICÉLĂ s. f. protozoar ciliat de apă dulce, fixat pe pietre sau pe plante dintr-un peduncul retractil. (< fr.
vorticelle)
vorticelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vorticélă s. f.,
g.-d. art. vorticélei; pl. vorticélevorticelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VORTICÉLĂ, vorticele, s. f. (La
pl.) Gen de infuzori ciliați vibratili care trăiesc în ape dulci sau sărate; (și la
sg.) infuzor din acest
gen. — Din
fr. vorticelle.