vorbuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VORBÚȚĂ,vorbuțe, s. f. (Reg.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -uță.
vorbuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vorbúță (reg.) s. f., g.-d. art. vorbúței; pl. vorbúțe
vorbuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VORBÚȚĂ,vorbuțe, s. f. (Reg.) Vorbuliță. — Vorbă + suf. -uță.