vorbit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORBÍT1 s. n. Vorbire. –
V. vorbi.vorbit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORBÍT2, -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus;
p. ext. expus oral. ◊
Limba vorbită = limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală. –
V. vorbi.vorbit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vorbít s. n.vorbit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VORBÍT1 s. n. Vorbire. —
V. vorbi.vorbit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VORBÍT2, -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus;
p. ext. expus oral. ◊
Limba vorbită = limba folosită în mod curent, limba uzuală. —
V. vorbi.