vorbușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VORBUȘOÁRĂ,vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară.
vorbușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vorbușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. vorbușoárei; pl. vorbușoáre
vorbușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VORBUȘOÁRĂ,vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. — Vorbă + suf. -ușoară.