vorbișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VORBIȘOÁRĂ,vorbișoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ișoară.
vorbișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vorbișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. vorbișoárei; pl. vorbișoáre
vorbișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VORBIȘOÁRĂ,vorbișoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. — Vorbă + suf. -ișoară.