volum - explicat in DEX

volum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOLÚM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. 4. Forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de telecomunicații. II. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom. [Pl. și: (înv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

volum (Dicționar de neologisme, 1986)
VOLÚM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al cărui capăt era legat de un bețișor în jurul căruia se înfășura. ♦ (Astăzi) Carte broșată sau legată; tom. II. 1. Spațiul ocupat de un corp. ♦ Mărimea spațiului unui corp, aflată cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apă al) unei fântâni, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forță, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

volum (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOLÚM s. n. I. 1. carte broșată sau legată. 2. diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spațiu ocupat de un corp. ◊ figură geometrică cu trei dimensiuni. ◊ mărimea spațiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globală. ◊ debit (de apă) al unei fântâni, al unui izvor, fluviu etc. 3. forță, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

volum (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
volum, volume s. n. (glum.) sticlă de băutură.

volum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
volúm s. n., pl. volúme; (tom) abr. vol., (geom.) simb. V

volum (Dicționaru limbii românești, 1939)
*volúm n., pl. e (fr. volume, d. lat. volúmen, vălătuc, din *volvúmen, derivat d. vólvere, a rostogoli. Cp. cu specimen). La ceĭ vechĭ, vălătuc care înlocuĭa cărțile noastre de azĭ, carte, trup de carte, tom: O carte în doŭă volume. Spațiu ocupat de un corp: a măsura volumu unuĭ bloc de peatră [!], Amazonu (pin [!] volumu apeĭ luĭ) e cel maĭ mare fluviŭ. Muz. Forță, intensitate (de sunet, de voce).

volum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
volum n. 1. carte legată sau broșată; 2. întinderea sau grosimea unui obiect; 3. spațiu ocupat de un corp, abstracțiune făcând de massa sa.

volum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOLÚM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. 4. Forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră a semnalelor auditive în transmisiile de electrocomunicații. II. 1. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar. 2. Diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume; tom. [Pl. și: (înv.) volumuri] — Din fr. volume, lat. volumen, -inis.