volumetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLUMETRÍE s. f. Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. – Din
fr. volumétrie.volumetrie (Dicționar de neologisme, 1986)VOLUMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. [Gen.
-iei. / < fr.
volumétrie].
volumetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLUMETRÍE s. f. 1. măsurare a volumelor. ◊ capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. 2. mărime (ca volum). (< fr.
volumétrie)
volumetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)volumetríe (-me-tri-) s. f.,
art. volumetría, g.-d. volumetríi, art. volumetríeivolumetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLUMETRÍE s. f. Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. — Din
fr. volumétrie.