volubilitate - explicat in DEX

volubilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOLUBILITÁTE s. f. 1. Ușurință de a vorbi mult și repede; locvacitate. ♦ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubilité, lat. volubilitas, -atis.

volubilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
VOLUBILITÁTE s.f. 1. Ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate. ♦ Spontaneitate, promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-si înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. [Cf. fr. volubilité, lat. volubilitas].

volubilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOLUBILITÁTE s. f. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate. ◊ spontaneitate, promptitudine. (< fr. volubilité, lat. volubilitas)

volubilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
volubilitáte s. f., g.-d. art. volubilitắții

volubilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*volubilitáte f. (lat. volubilitas, -átis). Calitatea de a fi volubil, pronunțare ușoară și răpede: a vorbi cu volubilitate.

volubilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
volubilitate f. 1. ușurință de a se mișca în cerc: volubilitatea roatelor unei mașini; 2. fig. deprindere de a vorbi prea iute.

volubilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOLUBILITÁTE s. f. 1. Ușurință de a vorbi mult și repede; locvacitate. ♦ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășură tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. — Din fr. volubilité, lat. volubilitas, -atis.