volnicit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (
Înv.) Lăsat liber, eliberat. –
V. volnici.volnicit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (
înv.) Lăsat liber; eliberat. —
V. volnici.