volintiroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VOLINTIRÓI,volintiroi, s. m. (Înv.) Augmentativ al lui volintir. – Volintir + suf. -oi.
volintiroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) volintirói (înv.) s. m., pl. volintirói, art. volintiróii
volintiroi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VOLINTIRÓI,volintiroi, s. m. (înv.) Augmentativ al lui volintir. — Volintir + suf. -oi.