voievod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă;
p. ext. principe; persoană care avea acest titlu.
2. (
Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă, creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri.
3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator;
p. ext. boier de rang mare.
4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [
Var.:
voivód s. m.] – Din
sl. vojevoda.