voiajor - explicat in DEX

voiajor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

voiajor (Dicționar de neologisme, 1986)
VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].

voiajor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOIAJÓR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur)

voiajor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voiajór s. m., pl. voiajóri

voĭajor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*voĭajór, -oáre s. (fr. voyageur). Barb. Călător.

voiajor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
voiajor m. călător.

voiajor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Și adjectival) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] — Din fr. voyageur.