voiaj - explicat in DEX

voiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.

voiaj (Dicționar de neologisme, 1986)
VOIÁJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].

voiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOIÁJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)

voiaj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
voiáj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage. – Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.

voiaj (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.

voiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voiáj s. n., pl. voiájuri/voiáje

voĭaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.

voiaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).

voiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] — Din fr. voyage.