vogă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, o persoană, o modă etc.; faimă, trecere de care se bucură (câtva timp) cineva sau ceva; renume, modă. – Din
fr. vogue.