vocoder - explicat in DEX

vocoder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOCODÉR¹, vocodere, s. n. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită, pentru a obține o inteligibilitate mărită. – Din fr. vocoder.

vocoder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOCÓDER² s. n. (Muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice. – Din engl. vocoder.

vocoder (Dicționar de neologisme, 1986)
VOCODÉR s.n. 1. Sistem electronic de telefonie în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită. 2. Aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder].

vocoder (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOCODÉR s. n. 1. organ de analiză a sunetelor, care permite reconstituirea codificată într-un sistem informatic. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. (< engl., fr. vocoder)

vocoder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vocodér s. n., pl. vocodére

vocoder (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOCODÉR¹, vocodere, s. n. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită artificial, pentru a obține o inteligibilitate mărită. — Din fr. vocoder.

vocoder (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOCÓDER² s. n. (Muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice. — Din engl. vocoder.