viziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIZIÚNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală;
p. ext. imagine, reprezentare.
2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie.
3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.viziune (Dicționar de neologisme, 1986)VIZIÚNE s.f. 1. Percepție vizuală; (
p. ext.) imagine, reprezentare.
2. Mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (
p. ext.) previziune, perspectivă.
3. Vedenie, închipuire, halucinație, nălucire. [Pron.
-zi-u-. / cf. fr.
vision, it.
visione, lat.
visio].
viziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIZIÚNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. (< fr.
vision, lat.
visio)
viziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. viziúnii; pl. viziúniviziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*viziúne f. (lat.
visio. -ónis, d.
vidére, visum, a vedea. V.
pre-, pro- și
re-viziune). Aparițiune supranaturală, revelațiune:
viziunile profeților. Vedenie, nălucă. Himeră.
viziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viziune f.
1. lucru supranatural ce apare cu permisiunea divină;
viziunile profeților; 2. fig. idee nebună, extravagantă.
viziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIZIÚNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; imagine, reprezentare;
p. ext. previziune. ♦ Vedenie, nălucire.
2. Mod de a vedea, de a concepe sau de a considera lucrurile; părere, opinie. [
Pr.: -
zi-u-] — Din
fr. vision. Cf. lat. v i s i o, -o n i s.