vizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIZÓR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată. ♦ Vizetă. ♦ (La
pl.) Ochelarii măștilor de gaze. – Din
fr. viseur.vizor (Dicționar de neologisme, 1986)VIZÓR s.n. (
Tehn.) Dispozitiv adaptat la aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului care trebuie observat. ♦ Tub metalic în care e montat un ochean tronconic sau o mică lentilă și care, fixat în ușile de intrare în apartamente, permite observarea din interior în afară. ♦ (
De obicei la pl.) Ochelarii măștilor de gaze. [< fr.
viseur].
vizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIZÓR I.
s. n. 1. dispozitiv adaptat la instrumentele sau aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului de observat. 2. deschizătură mică (circulară) la o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior sau în interior; vizetă, vizieră (2). II. s. m. (pl.) ochelarii măștilor de gaze. (< fr.
viseur)
vizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vizór s. n.,
pl. vizoárevizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIZÓR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată. ♦ Vizetă. ♦ (La
pl.) Ochelarii măștilor de gaze. — Din
fr. viseur.