vizirie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VIZIRÍE s. f. (
Înv.) Vizirat. – Din
vizir +
suf. -ie.vizirie (Dicționaru limbii românești, 1939)viziríe f. Demnitatea de vizir. – Și
vizirlic, pl.
urĭ (turc.
vezirlik) și, ca neol.,
vizirlát, pl.
urĭ și
e.