viticultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITICULTÚRĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței de vie. ♦ Știință care se ocupă de cultivarea viței de vie. – Din
fr. viticulture.viticultură (Dicționar de neologisme, 1986)VITICULTÚRĂ s.f. Ramură a agronomiei care se ocupă cu cultura viței de vie. ♦ Ramură a producției agricole care cuprinde cultura viței de vie. [< fr.
viticulture, cf. lat.
vitis – viță de vie,
cultura – cultură].
viticultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITICULTÚRĂ s. f. 1. cultura viței de vie. 2. știință care studiază cultura viței de vie. (< fr.
viticulture)
viticultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viticultúră s. f.,
g.-d. art. viticultúriiviticultură (Dicționaru limbii românești, 1939)*viticultúră f., pl.
ĭ (lat.
vitis, viță, și
cultura, cultură). Cultura vițeĭ de vie.
viticultură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viticultură f. cultura viei.
viticultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITICULTÚRĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței-de-vie. ♦ Știință care se ocupă de cultura viței-de-vie. — Din
fr. viticulture.