viticultor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și
f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din
fr. viticulteur.viticultor (Dicționar de neologisme, 1986)VITICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în viticultură. ♦ Cultivator al viței de vie; podgorean. [< fr.
viticulteur, cf. lat.
vitis – viță,
cultor – cultivator].
viticultor (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr.
viticulteur)
viticultor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viticultór s. m.,
pl. viticultóriviticultor (Dicționaru limbii românești, 1939)*viticultór m. (d. lat.
vitis, viță, și
-cultor, cultivator). Cultivator de viță de vie.
viticultor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și
f. Persoană care se ocupă de cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. — Din
fr. viticulteur.