viticol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITÍCOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii.
Regiuni viticole. – Din
fr. viticole, it. viticolo.viticol (Dicționar de neologisme, 1986)VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în
vii. [< fr.
viticole].
viticol (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. (< fr.
viticole)
viticol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitícol adj. m.,
pl. vitícoli; f. vitícolă, pl. vitícoleviticol (Dicționaru limbii românești, 1939)*vitícol, -ă adj. (d. lat.
vitis, viță, și
-col din
agri-col). Relativ la cultura vițeĭ de vie.
viticol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viticol a. privitor la cultura viei:
industrie viticolă.viticol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITICÓL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii.
Regiuni viticole. — Din
fr. viticole, it. viticolo.