vițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIȚÉL, viței, s. m. 1. Puiul (mascul al) vacii, până la circa un an. ◊
Vițelul de aur = simbol al bogăției, al opulenței. ♦ Carne de vițel (
1). ♦ Piele de vițel (
1).
2. (
Reg.) Pui de cerb.
3. (
Reg.) Raniță militară (acoperită cu piele de vițel). –
Lat. vitellus.