vitejie - explicat in DEX

vitejie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VITEJÍE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

vitejie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vitejíe s. f., art. vitejía, g.-d. art. vitejíei; pl. vitejíi, art. vitejíile

vitejie (Dicționaru limbii românești, 1939)
vitejíe f. (d. viteaz). Calitatea de a fi viteaz. Faptă de viteaz (eroizm [!]). – Și -zíe (N. Cost. Let. 1, 158 și 437).

vitejie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vitejie f. faptă, calitate de viteaz: bravură, eroism.

vitejie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VITEJÍE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. — Viteaz + suf. -ie.