vitejesc - explicat in DEX

vitejesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. – Viteaz + suf. -esc.

vitejesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vitejésc adj. m., f. vitejeáscă; pl. m. și f. vitejéști

vitejesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) vitejésc, -eáscă adj. (d. viteaz). De viteaz: moarte vitejească.

vitejesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) vitejésc v. intr. (d. viteaz; vsl. vitenžiti, a învinge). Trăĭesc ca viteaz, fac vitejiĭ. V. refl. Iron. Mă arăt viteaz, mă voĭnicesc (fără să fiu orĭ fără să fie nevoĭe).

vitejesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vitejesc a. de viteaz: fapte vitejești.

vitejesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. — Viteaz + suf. -esc.