virilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRILITÁTE s. f. Ceea ce constituie sexul masculin, ceea ce este specific sexului masculin;
p. ext. vigoare bărbătească. – Din
fr. virilité, lat. virilitas, -atis.virilitate (Dicționar de neologisme, 1986)VIRILITÁTE s.f. Bărbăție; (
p. ext.) energie, vigoare. [Cf. fr.
virilité, lat.
virilitas].
virilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIRILITÁTE s. f. bărbăție; energie, vigoare. ◊ potență. (< fr.
virilité, lat.
virilitas)
virilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)virilitáte s. f.,
g.-d. art. virilitắțiivirilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*virilitáte f. (lat.
virílitas, -átis). Vîrsta bărbățiiĭ, bărbăție.
Fig. Vigoare, forță.
virilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)virilitate f.
1. vârstă virilă;
2. fig. energie, vigoare.
virilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRILITÁTE s. f. Ceea ce aparține sexului masculin, ceea ce este specific sexului masculin;
p. ext. vigoare bărbătească. — Din
fr. virilité, lat. virilitas, -atis.