viridin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRIDÍN s. n. 1. (
Min.) Andaluzit de culoare verde.
2. (
Tipogr.) Colorant verde-gălbui. – Din
fr. viridine, engl. viridin, germ. Viridin.viridin (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIRIDÍN s. n. 1. andaluzit verde. 2. (poligr.) colorant verde-gălbui. (< fr.
viridine, engl.
viridin, germ.
Viridin)
viridin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRIDÍN s. n. 1. (
Min.) Andaluzit de culoare verde.
2. (
Tipogr.) Colorant verde-gălbui. — Din
fr. viridine, engl. viridin, germ. Viridin.