virginitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRGINITÁTE, virginități, s. f. 1. Însușirea unei persoane virgine (
1); feciorie, castitate.
2. Fig. Curățenie morală; candoare, nevinovăție. – Din
fr. virginité, lat. virginitas, -atis.virginitate (Dicționar de neologisme, 1986)VIRGINITÁTE s.f. 1. Feciorie, castitate.
2. (
Fig.) Curățenie morală, nevinovăție. [Cf. lat.
virginitas, fr.
virginité].
virginitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIRGINITÁTE s. f. 1. feciorie, castitate. 2. (fig.) candoare, puritate. (< fr.
virginité, lat.
virginitas)
virginitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)virginitáte s. f.,
g.-d. art. virginitắții; pl. virginitắțivirginitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*virginitáte f. (lat.
virginitas, -átis). Fecĭorie, starea de virgină.
virginitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)virginitate f. stare de virgină.
virginitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRGINITÁTE, virginități, s. f. 1. însușirea unei persoane virgine (
1); feciorie, castitate.
2. Fig. Curățenie morală; candoare, puritate, nevinovăție. — Din
fr. virginité, lat. virginitas, -atis.