virginal - explicat in DEX

virginal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

virginal (Dicționar de neologisme, 1986)
VIRGINÁL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [Cf. fr., it. virginale, engl. virginal].

virginal (Dicționar de neologisme, 1986)
VIRGINÁL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]

virginal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIRGINÁL¹ s. n. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII. (< fr., it. virginale, engl. virginal)

virginal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIRGINÁL², -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)

virginal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
virginál¹ adj. m., pl. virgináli; f. virginálă, pl. virginále

virginal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
virginál² s. n., pl. virginále

virginal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*virginál, -ă adj. (lat. virginalis). De virgină. Adv. Ca o virgină.

virginal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
virginal a. ce ține de virgine: ființe cu forțe virginale AL.

virginal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIRGINÁL¹, virginale, s. n. Instrument muzical cu coarde și claviatură, asemănător clavecinului. — Din it., fr. virginale.