virgin - explicat in DEX

virgin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIRGÍN, -Ă, virgini, -e, adj. 1. Care nu a avut niciodată relații sexuale; cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. 2. Fig. Candid, inocent, nevinovat. 3. Fig. (Despre locuri) Necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat; neexplorat. 4. Fig., (Despre obiecte) Neatins, intact, neutilizat; curat. ♦ Spec. (Despre metale) Pur, curat. [Var.: (înv. și pop.) vergín, -ă adj.] – Din lat. virgo, -inis.

virgin (Dicționar de neologisme, 1986)
VIRGÍN, -Ă adj. 1. Fecioresc; cast, neprihănit, curat. ♦ (s.f.) Fecioară. ♦ Constelația Fecioarei. 2. (Fig.; despre o regiune, un teren, o pădure etc.) Neumblat, nestrăbătut; care nu a fost explorat, exploatat. [Var. vergin, -ă adj. / < virgină, cf. lat. virgo – fecioară].

virgin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIRGÍN, -Ă adj. 1. fecioresc; cast, neprihănit. ◊ (s. f.) fecioară. 2. candid, inocent. 3. (despre o regiune, o pădure) neumblat, nestrăbătut; neexploatat. 4. (despre lână) pură, la prima prelucrare. (< lat. virgo)

virgin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
virgín adj. m., pl. virgíni; f. virgínă, pl. virgíne

virgin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*virgín, -ă adj. (d. virgină). Barb. de răŭ gust. Neumblat, neatins, netăĭat, nearat: pădure virgină (curat rom. codru), cîmpie virgină.

virgin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIRGÍN, -Ă, virgini, -e, adj. 1. Care nu a avut niciodată relații sexuale; cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. 2. Fig. Candid, inocent, nevinovat. 3. Fig. (Despre locuri) Necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat; neexplorat; neexploatat. 4. Fig. (Despre obiecte) Neatins, intact, neutilizat; curat. ♦ Spec. (Despre metale) Pur, curat. [Var.: (înv. și pop.) vergín, -ă adj.] — Din lat. virgo, -inis.