vipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍPIE, vipii, s. f. (
Reg.)
1. Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. ♦ Febră.
2. Toi, putere. –
Et. nec.vipie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vípie s. f. – Zăduf, căldură. Origine necunoscută. Legătura cu
văpaie (Scriban) nu este certă.
vipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vípie (
reg.)
(-pi-e) s. f.,
art. vípia (-pi-a), g.-d. art. vípiei; pl. vípii, art. vípiile (-pi-i-)vipie (Dicționaru limbii românești, 1939)vípie f. (cp. cu
văpaĭe).
Vest. Văpaĭe, arșiță:
după amĭază, cînd se potolea vipia, ĭeșeaŭ pe miriște (Br. Voin. Puĭul).
Fig. Înflăcărare, toĭ:
în vipia boaleĭ (rev. I. Crg. 2, 250).
vipie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vipie f. arșiță, toiu (în basmele muntene):
munciau pe vipia de căldură POP. [Cf.
văpaie].
vipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍPIE, vipii, s. f. (
Reg.)
1. Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. ♦ Febră.
2. Toi, putere. —
Et. nec.