vinil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din
fr. vinyle.vinil (Dicționar de neologisme, 1986)VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [< germ.
Vinyl, fr.
vinyle].
vinil (Marele dicționar de neologisme, 2000)VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. (< fr.
vinyle)
vinil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viníl s. n.vinil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. — Din
fr. vinyle.