vinilin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINILÍN s. n. Masă plastică pe bază de vinil, cu mare rezistență mecanică, având multiple întrebuințări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din
vinil.vinilin (Dicționar de neologisme, 1986)VINILÍN s.n. Masă plastică cu mare rezistență mecanică, având multiple întrebuințări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. [Nume comercial].
vinilin (Marele dicționar de neologisme, 2000)VINILÍN s. n. masă plastică cu mare rezistență mecanică, sub formă de foi, din policlorură de vinil. (< vinil + -in)
vinilin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinilín s. n.vinilin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINILÍN s. n. Masă plastică pe bază de vinil, cu mare rezistență mecanică, având multiple utilizări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. — Din
vinil.